Învierea
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâini moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.
O muzică adâncă și plină de blândețe Pătrunde tânguioasă puternicile bolți; „Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, Înveninând pre însusi izvorul de viețe.
Nimica înainte-ți e omul ca un fulg, Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".
Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte, Douăsprezece pasuri răsună, miez de noapte, Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie:
Cântari și laude’nălțăm, Noi, Ție Unuia, Primindu-L cu psalme și ramuri Plecați-vă neamuri, Cântând Aleluia!
Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!" |
Rugăciune
Craiasă alegându-te Ingenunchem rugându-te, Inalță-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupra-ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie!
Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugamu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! |
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
"Rugăciune" este una dintre frumoasele poezii eminesciene, iar titlul acesteia semnifică atitudinea de smerenie a poetului în fața Divinității, pe care o imploră să-i dea puterea de a cânta aspirațiile și suferințele celor mulți.
"Învierea" alături de "Rugăciune" sunt poeziile religioase creștine de referință ale poetului nepereche al neamului românesc. Cel mai mare eveniment din istoria mântuirii neamului omenesc "Învierea din morți a Mântuitorului", este foarte frumos redată de Eminescu care dovedește o credință neclintită în Crucea izbăvitoare de moarte.