
Învierea
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâini moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.
O muzică adâncă și plină de blândețe Pătrunde tânguioasă puternicile bolți; „Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, Înveninând pre însusi izvorul de viețe.
Nimica înainte-ți e omul ca un fulg, Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".
Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte, Douăsprezece pasuri răsună, miez de noapte, Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie:
Cântari și laude’nălțăm, Noi, Ție Unuia, Primindu-L cu psalme și ramuri Plecați-vă neamuri, Cântând Aleluia!
Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!" |
Rugăciune
Craiasă alegându-te Ingenunchem rugându-te, Inalță-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupra-ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie!
Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugamu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! |